Despre cursul de cofetar

Romanian only!

Am diploma de cofetar de peste un an deja, insa e prima data cand scriu despre aceasta experienta si ce a insemnat pentru mine, ce s-a intamplat de atunci si cum am evoluat. O sa impart treaba asta in cateva articole pe blog si sper sa va fac sa intelegi mai multe despre ce inseamna cofetaria in Romania si ce standarde de calitate avem sau la ce standarde ar trebui sa ne raportam. A se tine cont ca tot ce veti citi aici e o parere strict personala si e subiectiva.

In primul rand, in materie de cursuri de cofetar oferta nu e foarte variata, nici in Bucuresti, nici in restul tarii. Ce ne lipseste sunt acele cursuri specializate care sa ne invete arta deserturilor in profunzime, nu doar notiuni de baza in cofetarie avand ca punct de pornire un curs care oricum poate fi gasit cu usurinta online. Ma refer aici la cursuri de pastry chef si patisserie la cel mai intal nivel. Nu as avea pretentia sa fie la aceleasi standarde ca cele implementate de Le Cordon Bleu, dar macar sa fie ceva. Aviz pentru persoanele care au suportul material necesar 😉 Sunt sigura ca ar fi multa lume interesata de astfel de cursuri.

Dupa ceva cautari am gasit un singur curs care mi-a atras atentia: Horeca School (a nu se intelege ca fac reclama, nu am niciun fel de intelegere cu nimeni, ci e strict parerea mea sincera despre acest curs). Concurenta e la un nivel mediocru fata de Horeca School care ofera practica in restaurante si hoteluri de top din Bucuresti. De fapt, asta m-a si atras la acest curs. In plus, imi amintesc ca prima oara cand am sunat, desi nu mi-a raspuns nimeni, erau toti in concediu, doamna Cristina mi-a trimis un SMS spunandu-mi ca ma va contacta cand se intoarce din concediu, ceea ce mi s-a parut un gest elegant si o buna strategie. Pana la urma, vrei sa iti tii cursantii sau potentialii cursanti aproape. Si uite asa iata-ma inscrisa la cursurile de cofetar si patiser de la Horeca School. Asta se intampla undeva prin iulie 2012. In septembrie am inceput cursul propriu-zis, teoria, si o luna mai tarziu am inceput si practica.

Partea teoretica a inclus teorie de baza pe care orice cofetar trebuie sa o stie: aluaturi si blaturi de baza, creme, fursecuri si bomboane, retete fara de care nu poti face nimic altceva in cofetarie, retete parca desprinse din caietul cu retete a bunicii. Tocmai din acest motiv recomand acest curs incepatorilor si celor care doresc sa faca primii pasi in cofetarie, e exact ce va trebuie pentru asta, e punctul de plecare pe care il puteti folosi ca temelie mai tarziu. Mi-a placut enorm atmosfera de acolo, doamna profesoara a fost tare draguta, ne raspundea la intrebari, ne incuraja sa incercam retete si chiar sa venim cu rezultatul la curs daca ceva nu ne iese – per total a fost o experienta placuta pe care am savurat-o la maxim. Eram pana la urma in compania unor oameni care aveau aceeasi pasiune ca si mine – dulciurile. Am cunoscut persoane minunate si cu unele am pastrat legatura si din aceste motive consider acest curs un mare castig pentru mine.

Insa iata si partea care m-a dezamagit putin si care nu e neaparat vina cursului. Eu nu eram o incepatoare in cofetarie. Desi nu lucrasem niciodata in domeniu, citisem zeci de articole si carti, incercasem zeci de retete, stiam cum se face un blat si cum se monteaza un tort. Asadar deja stiam mare parte din teorie. Cu toate astea, banuiesc ca daca faceam cursul acesta mai devreme, partea teoretica mi-ar fi fost mult mai utila. Tocmai de aceea, ce vedeti voi pe acest blog nu sunt rezultatele unui curs, nu exista pe nicaieri de fapt vreun curs care te pregateste de la A la Z pentru tot ce inseamna cofetarie sau bucatarie, ci rezultatele unor ore intregi de citit, comparat, incercat – munca pe care am facut-o doar din dorinta de a evolua in acest domeniu. Si chiar si asa, sunt constienta ca mai am atatea si atatea de invatat si tare mi-as dori sa am si unde. De fapt, ador treaba asta – orice ai face ai mereu cate ceva de invatat si te tine mereu in priza. Pana una alta continui sa citesc si sa ma informez despre ce e nou si sa incerc retete ori le aprofundez pe cele pe care le am deja ori de cate ori am ocazia pentru ca vreau sa evoluez. Cert e ca la noi nu exista curs care sa acopere genul de cofetarie care imi place mie. Nu ma intelegeti gresit, imi plac savarinele, dar si-au pierdut din calitati in marea parte a cofetariilor, ador clatitele, dar sa le gasesti in toate restaurantele e deja plictisitor. Sa nu uitam ca desertul e ultimul fel al unei mese si e cel care poate incheia masa cu succes sau dimpotriva. In fine, asta e o discutie pentru alta data.

De altfel, sunt sigura ca ce am spus eu mai sus e cazul multor persoane care au facut cursuri de bucatar sau cofetar in Romania si sunt sigura ca sunteti de acord cu mine – avem nevoie de cursuri de aprofundare, de cursuri care sa acopere toate notiunile nu doar cele de baza. Una e sa pleci la drum stiind ce e un entremet si alta e sa descoperi pe parcurs, de exemplu. Si ma bucur sincer sa vad tot mai multe workshop-uri pentru flori din pasta de zahar – o arta pe care eu una nu o stapanesc la perfectie si care cere muuuulta migala si enorm de multa munca. Asta inseamna ca ceva a inceput sa se miste si la noi si incetul cu incetul ajungem unde ar trebui sa fim.

Insa ceea ce am adorat la propriu la cursul descris mai sus a fost practica facuta la un hotel de 4* din Bucuresti. Desi din motiv de bebe nu apucam sa ma duc zilnic cum mi-as fi dorit, orele petrecute acolo au fost o experienta extraordinara. Din momentul in care am calcat in laboratorul lor am avut o senzatie incredibila la genul “omul potrivit la locul potrivit”. Am stiu ca asta vreau sa fac cat oi trai si ca nu o sa renunt la pasiunea asta nici in ruptul capului. Abia acolo am reusit sa vad ceea ce rar iti e dat sa vezi in cofetariile de cartier – torturi complexe, mousse-uri si creme facute de la zero cu ingrediente naturale si de buna calitate si abia ceea ce am vazut acolo se apropia de stilul spre care tindeam eu si pe care cred ca l-am afisat pe blog cu varf si indesat. A fost o experienta super si ceea ce m-a impresionat a fost egalitatea din laborator – nu era nimeni mai presus si toata lumea facea ce apuca, chiar daca asta includea spalatul vaselor. Acum, evident ca nu am ajuns sa fac eu torturile (sincera sa fiu nici eu nu as incredinta 30kg de mousse unei persoane pe care abia o cunosc 😀 ), dar am facut multe alte lucruri si am fost numai ochi si urechi la celelalte. Acolo am aflat mici trucuri de cofetarie si am gustat niste prajituri super alaturi de niste oameni dispusi sa-ti raspunda la intrebari si sa te ajute la nevoie.

Practica a fost marele plus al acestui curs si o recomand cu varf si indesat, fie ca tindeti sa faceti din asta o meserie, fie ca nu. Cel putin asa veti vedea munca din spatele unui tort, toate orele petrecute in picioare, caldura din laborator si toate celelalte pericole si incercari si nu voi mai auzi persoane spunand “Ce mare lucru, e doar mancare!”. Uite ca nu e doar mancare, imi place sa cred ca e o arta si una foarte migaloasa, una care necesita multa munca si un ochi format. Pana la un punct toti stim sa gatim, ce ne deosebeste e pasiunea si fiecare bucatica de suflet pe care o punem in fiecare reteta. Si da, cred cu tarie ca nu oricine e facut pentru treaba asta. Nu ma refer aici la bucatarii de cantina ori cofetarii de cartier (fara a-i desconsidera, nu ma intelegeti gresit, fiecare cu meritele lui, nu pun pe nimeni la gramada si nu judec), ci la acei oameni care au talent, au gust, stiu ce inseamna mancare buna si un desert la fel de bun si apreciaza efortul din spatele fiecarui dish.

Din pacate nu prea apuc sa pun toate retetele pe blog, nu doar din lipsa de timp dar si pentru ca o reteta mi-ar lua pagini intregi si ma tem ca multe persoane s-ar plictisi doar citind, daramite sa mai si incerce retele astea. E multa munca si satisfactie putina daca nu iti plac dulciurile – si nu ma refer la a le manca, ci a le face de la zero, cu ingrediente naturale, cu daruire si pasiune. De multe ori nici nu mai apuc sa gust mare lucru, insa va jur ca satisfactia de a-ti vedea munca terminata, de a vedea o schita conturandu-se intr-un tort e enorma si da dependenta 😀

Va povestesc data viitoare si ce inseamna desert pentru mine si vom vorbi mai multe si despre entremet – ce este si cu ce se mananca. Stati aproape! Intre timp, daca aveti intrebari, va stau la dispozitie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  1. Olguta ,nici nu stii, cu cata curiozitate am citit ceea ce ai scris tu.Si iti spun si de ce,sambata voi incepe prima zi de teorie pentru cursul de cofetar-patiser si am mari emoti… eu stiu unele lucruri dar mi-sa spus ca ceea ce am facut acasa ,nu se compara cu ceia ce se face industrial.Ador torturile tale,tipul asta de torturi imi plac si mie,iubesc dulciurile si tehnica din Franta si italia au un stil mult mai rafinat in materie de prajituri torturi etc.ceea ce vad la tine se aseamana foarte mult.Am si eu o mare pasiune pentru dulciuri (sa le fac) si pun foarte mult suflet.Sper sa invat ceva la acest curs, oricum sunt in asentimentul tau, ca nu voi invata ce mi-as dori, fiindca inclin spre alte tipuri de torturi si prajiturii, nu savarine eclere etc. cum spuneai si tu, ca astea stiu sa le fac.Eu te felicit pentru operele tale si iti multumesc ca esti dispusa sa arati si altora,ce am vazut la tine am vazut la maestro Luca Montersino (sunt sigura ca stii despre cine vorbesc)si la alti cofetari internationali.Felicitari inca odata!!!

    • Nuzi, multumesc pentru cuvintele tale. Citind astfel de comentarii ma motiveaza sa continui sa scriu genul asta de articole pe blog. E o mare satisfactie sa intri in contact cu oameni care au aceeasi pasiune. Iti doresc mult succes la curs. Adevarul e ca oriunde ai face cursul, tot munca pe cont propriu te va invata cel mai mult.

  2. Olguta, sunt fascinata si entuziasmata! Nu stiu sa gatesc, de prajituri nici nu poate fi vorba, sunt vegana de vreo 2 ani ( dupa 2 de vegetarianism ). Acum sunt decisa sa merg la cursuri de bucatarie…. gratie blogului tau. Felicitari pentru toate lucrurile minunate care iti ies din suflet, maini, degete. Cu drag, Dana

  3. Buna Olguta,

    Dorinta mea este de a deschide o cofetarie de “cartier” intr-un orasel din Germania.M-ai putea ajuta cu sfaturi utile ?

    Cu stima Roland

    • Buna Roland,
      As vrea sa te pot ajuta, dar nu stiu exact cu ce. Nu am experienta cu partea de birocratie a unei cofetarii. Cred ca trebuie sa indeplinesti conditiile impuse de lege si poate cercetezi putin piata in zona sa vezi care e oferta, poate mai exista vreo cofetarie, poate iti intrebi vecinii ei ce dulciuri prefera, poate faci un sondaj de piata, observa celelalte afaceri, vezi cat de bine le merge in zona respectiva. Ideea e ca o afacere e afacere si trebuie sa stii ca are sanse mari inainte de a face vreo investitie. Apoi probabil trebuie sa intrebi autoritatile locale despre masurile de siguranta a spatiului pe care l-ai gasit, igiena etc si sa fii sigur ca le respecti.. si mai apoi sa-ti gasesti oameni pasionati cu care sa poti lucra. Cel mai bine e sa te interesezi pe site-uri germane despre legislatia locala, probabil e diferita de cea de la noi. Mult succes iti doresc!

  4. buna,am citit cu interes ce ai scris pt ca ma gandeam sa ma inscriu si eu la acest curs , insa eu sunt din craiova si m-ar interesa cum se procedeaza cu mersul la cursuri ( este zilnic ?) .
    Si as mai vrea sa te intreb daca tortul cu morcovi l-as putea imbraca in pasta de zahar dupa ce il imbrac in crema de branza ( sa nu mai folosesc crema de unt) si daca blatul ar trebui sa fie sfaramicios atunci cand il tai, (mie asa imi iese,poate gresesc eu undeva).
    Multumesc mult pt tot ceea ce impartasesti cu noi, esti o inspiratie pt mine, te admir mult!!

    • Ramona, multumesc mult.
      Cand am facut eu cursul se facea teorie 1 data pe saptamana si practica in restul timpului. Acum nu stiu cum se procedeaza. iti recomand sa intri pe site-ul Horeca School si sa suni, ei sunt foarte saritori si te vor ajuta cu orice raspuns ai nevoie.
      Cat despre tort, blatul este intr-adevar mai sfaramicios decat alte blaturi. Ca sa il poti taia mai usor, il poti face cu o seara inainte si tine la frigider. S-ar putea sa mearga imbracat doar in crema de branza apoi in pasta, dar tine cont ca aceasta crema e mai umeda decat una de unt simpla si pasta de zahar se va umizi la un moment dat. Crema de unt e sfanta, zic eu, mai ales daca tortul e de dat.

  5. Buna Olguta! Te rig frumos sa ma indrumi si pe mine la aceasta scoala adica sa imi dai niste date de contact. Sunt foarte interesata de niste cursuri de cofetar. multumesc frumos!

  6. Buna Olguta! Postez aici un comentariu referitor la scoala Horeca, cu scopul de a informa persoanele doritoare de cursuri de cofetarie si care se gandesc sa aleaga aceasta scoala. Eu am urmat cursurile lor toamna asta si am fost, din pacate, foarte dezamagita. La fel ca si tine, nu sunt o incepatoare in adevaratul sens al cuvantului, mai stiu una alta altfel incat pot spune ca Horeca ofera informatii strict de baza. Profesoara de la curs este o doamna in varsta, cu o experienta intr-adevar vasta, dar axata pe metode si retete invechite, foarte “old school”. Iar in ceea ce priveste practica, as sfatui viitorii cursanti sa se “fereasca” de Radisson. Eu acolo am facut stagiul de practica si pot spune ca am invatat extraordinar de putin (poate si din cauza ca am avut altfel de asteptari). La Radisson se folosesc foarte multe semipreparate (blaturi, creme, coji de tarte si ecler), iar marea majoritate a produselor care se fac de la A la Z sunt chestii simple: fursecuri, briose, negrese, pandispanuri. Daca dorinta voastra este de a face torturi complexe si de a invata combinatii de arome, ce merge cu ce, sau decoruri.. nu este din pacate asta locul potrivit. Eu cand am mers la Horeca pentru inscriere, mi s-a spus ca la primul curs voi vorbi cu doamna Cristina (directoarea scolii) si impreuna cu ea si in functie de dorintele mele, se va stabili locul de practica. Nu a fost asa.. am mers la primul curs unde mi s-a spus ca voi merge la Radisson impreuna cu alti 10 colegi, fara ca vreunul din nou sa fi fost consultat sau intrebat in prealabil.
    Alta nemultumire este legata de workshop-urile de la scoala. Ei organizeaza in week-end, workshop-uri diverse pentru care, dupa parerea mea, sunt destul de nepregatiti. Au o bucatarie foarte mica si participanti in numar mare. In bucatarie trebuie efectiv sa stai la rand pentru a folosi mixerul, cuptorul sau chiar masa de lucru, ca sa nu mai vorbesc despre penuria de ustensile! Din cauza asta, dureaza foarte mult timp si este total ineficient; mai mult, costa si multi bani (raportat la calitatea ingredientelor folosite si metodele de lucru).
    Ce am vrut eu de la acest comentariu, a fost sa va impartasesc voua experienta mea pe care o consider o pierdere de timp si bani. Si alti colegi de-ai mei sunt nemultumiti, nu am fost eu singura. Asa ca sper sa fie de vreun folos pentru voi, cei care va ganditi sa aplicati la cursurile lor. Multumesc

    • Valentina, chestia este ca nu exista scoala in lume care sa te invete absolut totul. Poate doar Le Cordon Bleu, dar sa urmezi scoala respectiva costa pana la 30 mii lire sterline (daca fac conversia in lei, ma doare capul.. e o diferenta de pret de la cer la pamant). Imi pare rau ca ai fost dezamagita, eu am scris exact parerea mea in articolul de mai sus.. comparativ cu alte scoli, Horeca e chea mai buna. Daca aici ai fost dezamagita, in alte parti nici nu se merita sa te duci. In plus, am mai spus-o.. studiul individual e de baza, e cel mai important, acolo se face diferenta. Eu am discutat cu doamna Cristina despre practica, mi-a recomandat Howard Johnson din cauza timpului limitat pe care eu il aveam la dispozitie. Eu sunt multumita de ce am realizat eu, personal, stand cu cartile in mana, luand notite, incercand retete.. cursuri putem face cu totii pana la un punct.. restul e pura pasiune si dedicatie.

  7. Sunt in totalitate de acord cu ce spui referitor la studiul individual.. Si eu tot asa am invatat, de una singura, cu carti, emisiuni si videoclipuri, incercand retete si vorbind cu lumea. Dar asta e acasa, partea mea. Partea lor de la curs, este sa ma invete ceva, altfel nu vad rostul scolii.. Pot la fel de bine sa investesc banii dati la scoala pe ingrediente sau pe carti; eu din punctul asta de vedere am fost dezamagita, pentru ca pur si simplu nu am invatat nimic. Voiam ss subliniez faptul asta, ca daca tot se merge la Horeca strict pentru diploma de calificare, nu se merita banii pe care ei ii cer (2000 de lei, acum in 2015) pentru ca sunt alte cursuri care costa un sfert din suma asta si de la ei obtii aceeasi diploma si ofera acelasi suport de curs.

  8. Ati facut dumneavoastra cursuri la concurenta sa vedeti cat de mediocre sunt? Cunoasteti toate conditiile in care se desfasoara cursurile altor furnizori de formare profesionala? Nu faceti reclama, dar totusi colaborati cu Horeca? Mediocru mi se pare faptul de a a fi (sau poate chiar autointitula) MAESTRU COFETAR dupa un an de experienta!!!

    • Nu va datorez explicatii, dar totusi o sa va raspund.. sa zicem ca din respect pentru cititorii mei.
      Unu la mana: fotografiile de la cursurile de cofetar ale scolilor concurente vorbesc de la sine. Da, concurenta e mediocra… stiu ce vorbesc.. examene luate pe sub mana, te prezinti la proba practica cu 2 fursecuri si 3 scovergi si ai terminat povestea.
      Doi la mana: nu m-am autointitulat maestru cofetar niciodata in viata asta si nici nu m-a numit nimeni astfel vreodata, mi-as fi amintit, stati linistita. Si de unde ati dedus ca am un an de experienta? Ma amuza lucrul asta pentru ca eu ma vad fix pe dos… sunt atatea de invatat in domeniul asta incat departe de a ma numi maestra la ceva. Tare as vrea totusi sa-mi aratati un maestru cofetar de la noi care sa rivalizeze cu adevarat cu unul din afara. Exemplele s-ar putea aplica doar pe anumite sectiuni ale cofetariei si le numeri pe degetele de la o mana.
      Si trei: colaborarea cu Horeca a inceput anul acesta. Articolul dateaza din 2014 in caz ca nu ati verificat. Si trebuie sa recunosc ca de atunci au imbunatati foarte mult cursul si vor continua sa o faca pentru ca isi doresc asta.

      Acestea fiind spuse, va sugerez ca data viitoare cand aveti astfel de frustrari, sa le scrieti in alta parte, nu la mine pe blog! Numai bine!

  9. buna!olguta!sunt Hajar!anul asta am decis sa merg la un curs de cofetarie si bucatarie,mie imiplace foarte mult sa gatesc,teoretic stiu cum gatesc mancarea,dar vreau sa fac niste cursuri.eu sunt o persoana nevazatoare din nastere,vroiam sa ma inscriu la horeca dar cand I-am spus ca sunt nevazatoare nu mi-au primit,dar eu sunt bine adaptata,dar as vrea sa fac un curs pentru hoby!eu ca nevazatoare nu pot merge in practica la restaurant si hoteluri,nici nu ma intereseaza sa profesez in domeniu pentru ca eu sunt psiholog.eu m-am inscris la dalezgo,acolo mi-au primit si voi incepe cursuri de cofetarie cu doamna profesoara ana consulea,e foarte interesant experienta ta despre aceste cursuri!felicitari!e bine ca acolo pot sa le fac ptr hobi si nu merg in practica,chiar daca nu vad dar voi reusi sa ma descurc.mult success!