Olguta Iliescu – Cofetar și Fondatoarea Blogului Pastry Workshop

Inca o postare foarte lunga, insa am promis ca voi reveni cu mai multe detalii despre cursuri, pasiune si dragoste pentru deserturi si imi place sa ma tin de cuvant.

Acum mai bine de un an obtineam o diploma pe care scrie cofetar. Si totusi, ce inseamna cofetar?! In engleza eu ma recomand pastry chef, insa in romana nu mi se pare ca exista un echivalent care sa aibe 100% acelasi inteles, ori poate ma insel eu. Cofetar e un termen foarte generalist in opinia mea, in timp ce in engleza veti gasi pastry chef, patissier (franceza), baker sau cake decorator. La noi, cofetar pare sa le includa pe toate. Si totusi, eu nu decorez torturi in pasta de zahar si nici nu m-am specializat in coptul aluaturilor de orice fel. Asadar, a spune ca sunt cofetar suna incomplet si mereu simt nevoia sa explic ce fac si sa dau detalii despre munca mea, despre ce deserturi creez eu, de ce asa si nu altfel, de ce nu decorez in pasta de zahar, de ce nu fac si altfel de prajituri si tot asa. Lucrul in pasta de zahar mi se pare absolut minunat, fascinant, dar nu mi s-a lipit niciodata de mana, cu toate ca am incercat, iar lucrul cu aluaturile pur si simplu nu mi s-a lipit de suflet. Lasa-mi la indemana niste frisca si ciocolata/fructe si incropesc un entremet sa te lingi pe degete insa. Pur si simplu ador sa ma joc cu straturi de creme si mousse-uri, texturi diferite, arome diferite si ori de cate ori ajung sa vad sectiunea unui tort astfel creat imi salta inima de bucurie. Entremet-urile mi se pare deserturi nemaipomenite, elegante, cu accent pe gust fara a uita exteriorul. Si ador faptul ca desi par atat de simple la exterior, pe atat de complexe sunt la interior, cu un design minimalist, dar atat de elegant si cu atat de mult gust incat cu greu te poti opri la o felie.

De ce am ales cofetaria si nu altceva?! Am terminat un liceu de filologie (profil uman – literatura, limbi straine), dupa care am urmat Facultatea de Jurnalism, insa undeva in timpul facultatii m-am apucat de deserturi si am tinut-o tot asa. Inainte sa-mi dau seama deja citeam carti si zeci de reviste online si incercam retete dupa retete. Cursul de cofetar l-am facut pentru ca ma gandeam ca o diploma si ceva cunostinte in plus nu mi-ar strica. Si a fost un mare castig pentru mine, nu neaparat cursul teoretic, cat cel practic. Abia cand am intrat in laboratorul de cofetarie de la Howard Johnson mi-am dat seama ca asta trebuie sa fac. Pasind prima oara intr-un laborator profesional m-a cuprins o fericire extrema, cu atat mai mult cu cat ceea ce se facea acolo se apropia foarte mult de stilul meu – axat pe mousse-uri si creme si mai putin pe lucrul in pasta de zahar. Doar sa fiu acolo era extraordinar pentru mine si toata forfota si atmosfera era minunata, desi caldura cateodata era greu de suportat si statul in picioare nu era nici el cel mai confortabil.

Cofetaria e genul de domeniu in care daca nu iti place, daca nu adori ceea ce faci, nu reusesti. Pentru ca nu poti sa te trezesti dimineata si sa pleci la munca gandindu-te ca vei trece cumva si de ziua aia. E mereu ceva nou de facut, de invatat, de descoperit si iti trebuie chef de munca, pasiune si dorinta de a invata. In plus, sa stai in picioare cateva ore pe zi in caldura, printre tavi fierbinti, zahar topit si alte lucruri periculoase nu e pentru oricine. Si cu toate acestea, am savurat fiecare moment petrecut in acel laborator de cofetarie si m-as intoarce oricand acolo.

Nu e un job care iti aduce bani si te imbogateste, insa daca ai pasiune nici nu conteaza atat de mult. Sa fiu sincera, sentimentul acela de a vedea un tort pe care mi l-am imaginat si transpus pe hartie devenind realitate e minunat, unic si da dependenta. Cand tai prima felie de tort si-i vad sectiunea imi salta inima de bucurie. E arta daca vreti, desi cu greu ma pot considera un artist.

Un desert pentru mine e un amestec de pasiune, munca si putin talent. E facut cu masura si niciodata exagerat de dulce, ci mai degraba cu accent pe a combina diferite arome, fara ca ele sa se anuleze una pe cealalta. E un amestec de texturi, culori si arome ce se imbina intr-un desert care iti incanta papilele gustative. Nu de putine ori am mancat prajituri care erau atat de dulci incat nu simteai niciun alt gust si mi-am promis sa ma detasez de genul asta de cofetarie care foloseste zahar cu nemiluita si mixuri ori creme la galeata. Si zic eu ca am reusit cu succes.