Paine cu sos pesto
Painea este adanc prinsa in radacinile mele, bunica mea facand in copilaria mea cea mai buna paine pe care am mancat-o vreodata. Avea un cuptor de lut pe care il mesterea ca nimeni alta (de fapt, noi nu aveam voie sa punem lemne pe foc macar – ea stia unde, cum si cat sa dirijeze focul astfel incat caldura sa coaca uniform toate painile). Nu facea niciodata doar o paine, ci avea mereu si colaci impletiti pentru copii (pupeze le spuneam si le ravneam asa de tare, de parca erau mai bune decat painea in sine) si obisnuia sa imi spuna sa nu-mi fie frica de aluat caci daca ceva nu-mi place, poate fi reframantat si luat de la capat. Atunci nu intelegeam, dar acum ador acest fel al ei de a vedea lucrurile simplu. Nu avea niciodata o reteta, la ea mergea cu faina cat cuprinde, caci nici faina nu era mereu la fel, macinata fiind la moara din capatul satului. Dincolo de asta, unchiul meu a fost o vreme buna brutar si dupa gradinita mergeam cu verisoara mea direct la brutarie unde ne aciuam in patul de langa cuptorul urias, toropite fiind nu doar de caldura din brutarie (ventilatia era un vis frumos la vremea respectiva), ci si de mirosul constant de paine proaspata. Faceau niste paini uriase, aveau familii multe si numeroase de hranit in tot satul.
Asa ca pentru mine painea nu reprezinta un produs atat de delicat precum altele, cu toate ca stiu ca in detalii daca as intra, as descoperi minuni. Brutaria artizanala este un domeniu incredibil de frumos si greu, tot respectul meu pentru cei care fac asta. Stiu o mana de oameni pasionati care fac o paine dementiala. Dar ce fac eu acasa este o paine simpla, uneori chiar cu faina cat cuprinde, ca bunica. Asa, de dragul vremurilor trecute. Acum ea sigur nu ar fi pus vreodata pesto in paine, dar vreau sa va arata versatilitatea unui aluat de paine din care poti obtine si paine umpluta si gogosi si chiar si o pizza daca nu esti prea pretentios. Reteta aceasta este cea pe care o fac cel mai des cand am nevoie de un aluat simplu si nu a dat gres niciodata! AICI gasiti aceeasi reteta in varianta simpla si cu un video pentru a vedea detalii.
Paine cu pesto
Ingrediente
- 400 g apa
- 15 g drojdie proaspata
- 600 g faina pentru paine
- 8 g sare
- 50 g ulei de masline
- 150 g pesto*
- + 1 ou pentru uns
Instructiuni
- Amestecati apa cu drojdia pana la topirea acestei din urma.
- Adaugati faina si sarea si framantati 10 minute cu accesoriul pentru aluaturi framantate. Folositi viteza 1 sau 2 pentru framantat. Adaugati treptat uleiul de masline.Daca framantati de mana, va sugerez sa profitati de faptul ca proteinele din faina formeaza in mod natural gluten – cu alte cuvinte, cand framant de mana, eu procedez asa: amestec ingredientele toate intr-un bol cu o lingura (mai putin uleiul daca folosesc), asigurandu-ma ca nu mai exista faina nehidratata. Nu framant deloc! Acopar bolul cu folie si las pe masa 30 minute. Dupa ce a trecut timpul, adaug uleiul si framant usor 1-2 minute, impaturind aluatul. Acopar bolul inapoi si las la crescut. Daca imi amintesc, dupa alte 30 minute il mai impaturesc inca o data, insa iese foarte ok si asa.
- Transferati aluatul intr-un bol uns cu ulei si acoperiti cu folie alimentara. Lasati la crescut pentru 1-2 ore apoi transferati pe masa de lucru usor infainata.
- Impartiti aluatul in 2 parti egale si intindeti fiecare jumatate cu sucitorul la 0.5cm grosime.
- Intindeti pesto peste ambele bucati de aluat apoi rulati strans aluatul, formand 2 rulade.
- Impletiti cele 2 rulade obtinute apoi transferati intr-o tava de chec tapetata cu hartie de copt (25-30cm lungime).
- Lasati la crescut a doua oara pentru 1 ora sau pana isi dubleaza volumul, apoi ungeti cu ou cu ajutorul unei pensule.
- Coaceti la 200C pentru 35-40 minute.
- Raciti inainte de feliere.
Fotografiile minunate sunt realizate de buna si talentata mea prietena de la Pupile Gustative. Multumesc, Ionela!
